În viaţă am învăţat să mimăm diferite sentimente , de la extaz , la agonie , de la dispreţ , la ataşare , din diferite motive am mimat fiecare dintre noi constrânşi de situaţie .
Dar oare , fericirea o putem mima ? Putem să ne prefacem asemeni mimilor care se joacă de-a imaginaţia , creeând in jurul lor ziduri pe care mai apoi încearcă a le mişca, că în faţa noastră se află un adevărat zid de fericire , fară ca acesta să existe , zid pe care încercăm să-l ţinem în braţe şi să-l “mărim” după bunul plac?
Pe mine unul , nu mă pacăleşte aşa uşor un zid imaginar , vreau să simt fericire , emoţie , fără sa fiu nevoit să îmi mimez propriile sentimente .
Aştepţi totuşi să vină adevăratul “zid de fericire” , te-ai săturat să-ţi creezi propriile ziduri . Nu mai fi un mim al vieţii tale , nu te mai preface că este acolo când clar , ea lipseşte . Fericirea , trebuie să fie atât de intangibilă încât la un moment dat , să o poţi atinge.. pentru că doar aşa poţi atinge fericirea maximă , atunci când zidul imaginabil , creeat de propriul tău mim din inconstient , dispare .
*Notă : A mima = a te preface
Cu dragoste de litere , Adussu .
uneori daca nu mimezi fericirea cazi in depresie ,in agonie….uneori mimand fericirea incepi sa crezi chiar ca e adevarata!
decat sa indispui pe altii cu nefericirea ta,general vorbind,mai bine ii binedispui cu o fericire imaginara!
toti vrem adevarata fericire dar nu toti avem norocul si s-o gasim!
cam asa e.. dar cat sa mai mimezi ? Nu ?
ai perfecta dreptate
De ce sa mimezi ceva ce poti trai? Foarte interesant articolul.