Povestea adevărată a unui taximetrist din New York

Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.

– Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
– Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
– Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
– Ai putea să conduci prin centrul orașului?
– Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
– O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
– Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
– Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
– Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
– Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
– Nimic, am zis eu.
– Dar trebuie și tu să te întreții….
– Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
– I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!

 

Povestea de mai sus am găsit-o pe acelaşi site de socializare pe care găsesc zilnic cele mai mari prostii, deci găsesc Facebook-ul ueori foarte folositor datorită unor astfel de poveşti. Nu ştiu exact dacă această povestioară este adevărată, însă ştiu sigur că m-a atins într-un loc foarte sensibil… 

Anunțuri

Ziua de ieri, văzută prin ochii de azi !

Uau ! După fix 1 an si 8 zile mi-am adus aminte de acest blog, uitasem această parte din viaţa mea, uitasem nopţile petrecute în faţa laptopului încercând (uneori reuşind) să găsesc rime potrivite stării mele de spirit . Ce viaţă de blogger…

Ştii, viaţa mea s-a schimbat mult în ultimul an, frate sunt în anul III la facultate,  gata, gata să-mi termin perioada lungă, lungă petrecută în şcoli, 16 ani de şcoală, 192 de luni, bineînţeles minus lunile de vacanţă . Omule asta e un sfert de viaţă trăită de un om normal nefumător şi fără prea multe vicii.

Că tot veni vorba de viaţă, nu mă mai regăsesc în multe din postările din acest blog, nu doar pentru că sunt mai fericit ca ieri şi mai puţin „pufos”  ca mâine, dar nu ştiu, consider acum versurile pe care apropo, le puteţi găsi în postările anterioare, doar trăiri de moment, trăiri care m-au marcat dar pe care le-am uitat.  Sincer cred că omul sentimentalist din mine, a murit, cred că a făcut un accident vascular, sau a fost împuşcat de doi samsari, lihniţi de foamea de bani.  Nu şiu ce sa întâmplat dar nu mă mai regăsesc.

Vreau să spun că sunt un alt om, zâmbesc mai mult, râd mai mult, ce-i drept fac şi sex mai mult, deci sunt mai fericit. Nu vreau să cred că tocmai de asta nu mai sunt atât de predispus la compus poezii lacrimogene, dar o parte din mine asta îmi spune…

Ochii mei de azi văd viaţa altfel, ochii mei de ieri, de acum  6, 12, 24 de luni vedeau doar negru, azi zilelele sunt mai colorate, creionul acela cu capăt negru s-a transformat spectaculos într-o cariocă multicoloră.

Îmi place noua mea viaţă, ochii mei de azi văd cerul mai albastru, norii parcă s-au mai risipit…

În continuare urăsc oamenii făţarnici, oamenii care râd la glume chiar dacă nu sunt amuzante deloc, oamenii care îţi zâmbesc şi te ucid pe la spate cu o nonşalaţă debordantă, oamenii care ţi-o trag fără prezervativ, oamenii care nici măcar nu te protejează atunci când ţi-o trag, oamenii cu 1001 de feţe…

Lumea e plină de oameni răi, ignorăm bătrânii care cerşesc o bucată de pâine fără să le ascultăm măcar o cincime din povestea lor de viaţă, acuzăm oameni fără vină şi înălţăm la ceruri oameni răi şi fără scrupule, ne facem rost de modele în viaţă din ce în ce mai prost alese, uităm de unde am plecat, uităm cine am fost ieri, uităm că Dumnezeu există…

Ca o încheiere aş vrea să spun că îmi pare atât de bine că mi-am amintit de blogul meu drag, chiar dacă nu voi continua pe aceeaşi linie cu posturile mele, voi relua publicarea acestora cu un conţinut diferit… 

Sper să mă placi din nou, dragă cititorule !

Adio dar rămâi cu mine, blog bătrân dar plin de sentimente…

Uitându-mă-n trecut…

Uitându-mă-n trecut, revăd pasiunea, iubirea, ura şi gelozia mea, revăd urma lăsată de adidaşii mei rupţi pe alocuri, urmărindu-ţi inconştient paşii, revăd liftul blocat special între etaje pentru a-ţi urmări buzele în jocul lor nebunesc, revăd tot, de la părţile bune, până la cele rele.. am sentimentul că sunt într-o sală de cinema, unde pe marile ecrane rulează filmul vieţii mele, un film bun, captivant, care mă ţine cu sufletul la gură, aşteptând finalul care sper eu să fie altul. Acum eu mă retrag, din păcate finalul a fost acelaşi, actorii principali sunt acum acoperiţi complet de întunericul ecranelor, aştepându-şi o nouă reprezentaţie.. una care sper eu să fie mai intensă, mai aproape de adevăratele mele aşteătări de la viaţă, vreau ca filmul în care voi juca, să fie unul cu un final fericit, fără să am sentimentul de deja-vu menţionat de atâtea ori în criticile filmelor urmărite… azi sunt pe deoparte critic de film, dar şi actor principal.. joc un dublul rol al vieţii mele !

 

Bubu

La început, demult, a fost un joc copilăresc,

Acum zâmbesc continuu când îmi amintesc,

Şi ştiu că mă vroiai şi eu poate pe-ascuns,

A fost ciudat, am continuat dar gata,  ne-a ajuns.

____________________________________

Şi iată c-au trecut vreo 2-3 ani de când ne ştim,

Pe bune nu credeam că azi voi spune asta dar…

Eşti sora mea mea mai mică şi ştiu că totu-i nostim.

Viaţa e ciudată şi lupta cu destinul e clar o luptă dusă în zadar !

____________________________________________

Să ştii că uneori m-ai dus pe culmile răbdării,

Şi chiar atunci când psihic, adesea tu mă oboseai,

Şi ne certam, iar tu din nou, din nou mă provocai,

Eu, fire nobilă dădeam din suflet a doua zi, uitării ! :))

__________________________________________

E prea ciudat să mă gândesc acuma,

De ce  noi doi, în mod straniu  încă ne vorbim,

Şi poate e prostesc ce vreau să-ţi spun acuma

Dar vreau să cred că eu şi bubu  încă ne iubim ! 😀

…pentru că de atâta timp ţi-o promit, pentru că eşti sora pe care eu nu am avut-o niciodată, pentru că mă enervezi mai mereu atunci când noi vorbim, pentru că ma ajuţi când am nevoie şi pentru că ştiu că-ţi face plăcere să-ţi aduc aminte de trecut pentru tine am pus cap la cap câteva versuri, ce-i drept nereuşite dar din suflet !

…aa da şi pentru că îmi este dor de tine ( nu foarte tare !!! ) >:D< :* .

Din suflet pentru tine, Bubu  !

Dacă voi vreţi LEAPŞA, LEAPŞA să fie !

Cu o intârziere de o saptămână, am observat pe blogul unei http://mandarinavesela.wordpress.com/că fetiţele şi băieţeii pasionaţi de blogging s-au apucat serios de..joacă ! Aşa că mi-a venit rândul la leapşă…

😀 Deci să vedem ce iasă :

1)Luați cartea cea mai apropiata,deschideți la pagina 18 și scrieți aici rândul al 4-lea

” […] De exemplu, dacă telefonul de la muncă poate fi utlizat  gratis  […] ”

2)Fără să verificați,cât e ora?

16: 50

3)Verificați!

16:46

4)Cum sunteți îmbrăcat/ă?

Tricou alb,  pantaloni de trening

5)Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitați?

Pe un ziar cu anunţuri

6)Ce zgomot auziți în afara calculatorului?

Muzica din camera alăturtă 😀

8)Ce ați visat ieri noapte?

Filme poliţiste în care eu eram clar, actorul principal .

9)Când ați râs ultima oară?

Ieri, azi am avut o zi grea :-w

10)Ce aveți pe pereții încăperii unde sunteți?

Tiffel . :))

11)Dacă ați deveni milionar peste noapte,care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra?

O stea , pe care aş numi-o Maya .

 12)Care este ultimul film pe care l-ați văzut?

Final Destination 5

13)Ați văzut ceva neobișnuit azi?

Nimic neobişnuit , poate doar faptul că astăzi am avut pierderi de memorie o dată la 5 minute 😀 :))  .  E neobişnuit ?

14)Spuneți-ne ceva ce nu știm încă.

Sunt îndrăgostit :))) .

15)Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?

Ştiri sportive .

Dau leapşa mai departe la: http://anahimya.wordpress.com/ şi http://profalipicioasadesex.wordpress.com/

Suflet

Alerg să fug de mine, să nu mă mai întorc,

Alerg să-mi schimb destinul solitar şi crud,

Alerg aceleaşi scuze, nu vreau de-acum sa mai aud !

Alerg să nu mai desenez al vieţii obscur cerc..încerc !

____________________________________

Mă lovesc de-aceleaşi cuvinte, triste bariere,

Ce nu mă lasă nicidecum visele să le trăiesc,

Căci nu-i aşa am suflet sincer, e cât se poate de firesc,

Inima din nou, acum îmi spune „fraiere, fraiere, fraiere ! ”

_________________________________________

Credeam că universul mi-e prieten,  că m-ajută,

Credeam că fericirea nu ţine cont de chip,

Credeam că ea necondiţionat m-acceptă,

Dar nu-i aşa, viaţa pentru unii este doar un alt stereotip..

_________________________________________

M-am săturat să caut la infinit scuze puerile,

M-am săturat să curăţ mereu acelaşi parfumat r***t,

M-am săturat mereu, să caut tot eu chipurile,

Care la un moment dat în furtuna vieţii m-au abandonat..

___________________________________________

Frutrat, dezamăgit, căutând luminiţe în negura tunelului,

Surprinzător sau nu, am dat de-un imens, sarcastic  dejavu !

Acelaşi sentiment de ” mai bine stau în banca mea ”

A câta oară-mi spun eu oare ” azi din nou nu e vremea mea.. ” ?

_________________________________________________

Şi eu? Eu nu merit ?

 

În ciuda zvonurilor, am şi eu un suflet !

50 de curiozităţi ale existenţei omului

Ok, in dimineaţa aceasta m-am trezit cu o sete nebună de.. cunoaştere ! Căutând lucruri care să-mi rezolve mica mea „problemă”, am dat peste unul din cele mai interesante articole pe care le-am citit în ultima vreme în presa online românească, care fie vorba între noi este plină ochi de tâmpenii obositoare…

În platforma online a ştirilor ProTV putem afla 50 de lucruri pe care eu personal nu le cunoşteam… până acum jumătate de oră ! Cum vorba multă este sărăcia omului, în continuare puteţi citi căteva curiozităţi ale existenţei omului:

1. Când o persoană moare auzul este ultimul simţ perceput. Văzul este primul care dispare.

2. Celulele care compun creierul uman pot absorbi de până la 5 ori mai multă informaţie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică.

3. Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât sa încălzeşti un litru de apă.

4. Cea mai mare celulă a corpului este ovulul, iar cea mai mică spermatozoidul.

5. Corpul unui om are: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărie ; destul zahăr pentru a umple un borcan ; destulă grasime pentru a face şapte bucăţi de săpun ; destul fier pentru a face un cui ; destul sulf pentru a deparazita un câine.

6. Corpul utilizează 300 muşchi pentru a ţine corpul în poziţie stabilă, dreaptă.

7. Creierul continua să transmită semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore după moarte.

8. Dacă cantitatea de apă din corpul omenesc este redusă cu 1% iţi va fi sete, iar daca este redusă cu 10% vei muri.

9. Dacă toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.

10. De-a lungul unei vieţi, o persoană işi petrece 6 ani visând.

11. Din punct de vedere fizic o femeie poate naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul vieţii.

12. Dinţii unui om sunt tari aproape ca piatra.

13. Durata vieţii unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacului este de două zile. O celulă din piele traieşte 4 saptămâni. O celulă nervoasă poate trăi până la 60 de ani.

14. Durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face sex, pentru că endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic.

15. Fătul visează aproape tot timpul. Cei care sunt născuţi prematur vor visa mai mult la maturitate.

16. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de două ori mai des decât cele care nu acceptă acest tip de literatură.

17. Femurul este mai tare decât betonul.

18. Greutatea corpului omenesc este de 50 de ori mai mare decât cea a creierului.

19. In corpul uman există suficient fosfor pentru a crea 250 de chibrituri.

20. In corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sânge.

21. În timpul unui orgasm obişnuit consumi 112 calorii, iar un orgasm mimat consumă 315 calorii.

22. Înalţimea omului variază în timpul zilei. Dimineaţa suntem cu un cm mai înalţi decât seara. Acest lucru se intamplă deoarece discurile intervertebrale se “tasează” atunci când stăm în picioare, datorită greutăţii propriului corp.

23. Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieţii.

24. Inima femeii bate mai repede decât cea a bărbatului.

25. Inima continuă să bată dupa ce este scoasă din corp. Chiar dacă este taiată în bucăţi, muşchii inimii vor continua să bată.

26. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mână.

27. Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare labă a piciorului.

28. Majoritatea bărbaţilor petrec 3.300 ore din viaţă pentru a se bărbieri. Dacă nu ar fi bărbierită, barba ar putea ajunge la 9 metri într-o viaţă de om.

29. Mandibula este cel mai dur os din organism.

30. Muşchiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contractă în mai puţin de o sutime de secundă.

31. Nu se poate strănuta cu ochii deschişi.

32. Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic, aceste ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.

33. Omul are aproximativ 76 000 de fire de păr pe cap.

34. O persoană obişnuită respiră cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vieţii.

35. Oamenii sunt singurii care fac sex stând faţă în faţă.

36. Pe un centimetru pătrat de piele se află aproximativ şase milioane de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili şi corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, şi peste 100 de glande sudoripare.

37. Persoanele dreptace trăiesc, în medie, cu nouă ani mai mult decât cei stângaci.

38. Pielea cântăreşte în medie cam de 2 ori cât creierul aceleiaşi persoane.

39. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pamantului de aproape patru ori.

40. Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariţia unui rid permanent deasupra sprâncenelor.

41. Toţi bebeluşii se nasc cu ochii albaştri. După cateva ore de la naştere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung până la urmă sa aibă ochi de altă culoare.

42. Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume.

43. Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h.

44. Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalităţi.

45. Daca saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simţi gustul.

46. După mesele bogate se spune ca auzul nostru scade. Nu mai percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, chiar si atenţia scade.

47. Îţi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas mergând.

48. Matematicianul John von Neumann a calculat că mintea umană poate inmagazina 280 de catralioane de biţi de memorie.

49. Mozart işi scria intreaga operă muzicală în minte, auzind şi perfecţionând fiecare notă în parte, şi abia apoi o aşternea pe hârtie.

50. O persoană din 2 miliarde va trai până la varsta de 116 ani sau mai mult.