.. şi astfel versurile ar putea continua, dar nu ! Mi-am spus, de data asta că vreau să vorbesc liber despre sentimentul ce mă încearcă acum fără să fiu strâns în menghina muzicalităţii şi a ritmicităţii versurilor.
Zilele acestea, căutând să-mi umplu timpul cu tot felul de prostii, să mai uit de ultima mea dezamăgire, am dat peste câteva clipuri pe celebrul Youtube, clipuri ce mi-au adus aminte de vremea aceea în care cu toţii nu aveam grijile de azi, în care eram mai săraci, dar mai buni. Copilăria căci despre ea este vorba, îmi provoacă un dor nebun legat de toate lucrurile simple pe care atunci le făceam, de lucrurile banale de care mă bucuram cu atâta ardoare..familia, jocurile copilăriei, colegii de şcoală generală, prietenii cu care mă jucam aşa-zis-ul fotbal imaginat de noi la bările de scuturat covoare, liftul acela care scârţâia de fiecare dată când urcai cu el, împreună cu tovaraşii de joacă, administratorul blocului care ne certa de fiecare data când ne vedea ieşind din lift..ş.a.m.d ! Nebunie !
Îmi lipseşte extrem de mult familia, mama cea care mereu avea grijă să nu-mi lipsească nimic, cea care din nimicul ei ne-a hrănit şi ne-a crescut, cea care ne-a învăţat că respectul este cel mai de preţ lucru, cea care ne-a iubit indiferent de boacănele pe care le-am făcut, cea care acum.. este atât de departe !
Îmi lipseşte fratele meu cel mai mic Alex, cel cu care făceam „avoioane”, îmi lipseşte Cosmin, fratele meu mijlociu, chiar dacă uneori e insuportabil :)) .
Îmi lipseşte tatăl meu, care pentru mine este un exemplu demn de urmat de voinţă şi putere, revenindu-şi după o perioadă neagră din viaţa sa ( nu are rost să dau detalii, sufletul meu ştie mai bine despre ce vorbesc.. ), cel care şi-ar fi dat şi viaţa pentru noi, copii lui, cel care mi-a dat sângele meu de dinamovist..
Îmi lipseşte bunica mea, cea care îmi dă sfaturi atunci când îmi este cel mai greu..
Îmi lipseşte oraşul meu natal, Reşiţa, îmi lipsesc tramvaiele ălea super zgomotoase, îmi lipseşte fetiţa aceea cu ochi albaştrii cu care mă jucam în spatele blocului, imaginându-ne că plecăm în vacanţă „la Franţa”..
Îmi lipseşte un suflet care să-mi fie alături, un suflet care să-mi ofere afecţiune..îmi lipseşte Roxana, acea Roxana pe care eu am cunoscut-o acum un an, cea pe care azi nu o mai găsesc, cea pierdută cu ceva vreme în urmă..
Îmi lipsesc chefurile cu Geo, Darius, îmi lipseşte profa de română ( Geo va râde dacă va citi asta ), îmi lipsesc prietenii mei ( ştiu ei care sunt ) .
Ooof îmi lipsesc multe, dar azi o să mă consolez însă cu ideea că sufletul meu s-a mai descărcat încă o dată aici, în blogul meu atât de drag.
În speranţa că postul meu v-a adus aminte oarecum de copilărie şi de lucrurile care vă lipsesc nu-mi rămâne să vă spun decât că vă mulţumesc pentru că încă îmi citiţi blogul, iar colegilor mei de facultate, studenţilor în general, le urez o sesiune cât mai uşoară şi baftă multă la examene ! Vă mai aştept cu drag pe blog-ul meu !
Blogul sufletului tău.. 