Ziua de ieri, văzută prin ochii de azi !

Uau ! După fix 1 an si 8 zile mi-am adus aminte de acest blog, uitasem această parte din viaţa mea, uitasem nopţile petrecute în faţa laptopului încercând (uneori reuşind) să găsesc rime potrivite stării mele de spirit . Ce viaţă de blogger…

Ştii, viaţa mea s-a schimbat mult în ultimul an, frate sunt în anul III la facultate,  gata, gata să-mi termin perioada lungă, lungă petrecută în şcoli, 16 ani de şcoală, 192 de luni, bineînţeles minus lunile de vacanţă . Omule asta e un sfert de viaţă trăită de un om normal nefumător şi fără prea multe vicii.

Că tot veni vorba de viaţă, nu mă mai regăsesc în multe din postările din acest blog, nu doar pentru că sunt mai fericit ca ieri şi mai puţin „pufos”  ca mâine, dar nu ştiu, consider acum versurile pe care apropo, le puteţi găsi în postările anterioare, doar trăiri de moment, trăiri care m-au marcat dar pe care le-am uitat.  Sincer cred că omul sentimentalist din mine, a murit, cred că a făcut un accident vascular, sau a fost împuşcat de doi samsari, lihniţi de foamea de bani.  Nu şiu ce sa întâmplat dar nu mă mai regăsesc.

Vreau să spun că sunt un alt om, zâmbesc mai mult, râd mai mult, ce-i drept fac şi sex mai mult, deci sunt mai fericit. Nu vreau să cred că tocmai de asta nu mai sunt atât de predispus la compus poezii lacrimogene, dar o parte din mine asta îmi spune…

Ochii mei de azi văd viaţa altfel, ochii mei de ieri, de acum  6, 12, 24 de luni vedeau doar negru, azi zilelele sunt mai colorate, creionul acela cu capăt negru s-a transformat spectaculos într-o cariocă multicoloră.

Îmi place noua mea viaţă, ochii mei de azi văd cerul mai albastru, norii parcă s-au mai risipit…

În continuare urăsc oamenii făţarnici, oamenii care râd la glume chiar dacă nu sunt amuzante deloc, oamenii care îţi zâmbesc şi te ucid pe la spate cu o nonşalaţă debordantă, oamenii care ţi-o trag fără prezervativ, oamenii care nici măcar nu te protejează atunci când ţi-o trag, oamenii cu 1001 de feţe…

Lumea e plină de oameni răi, ignorăm bătrânii care cerşesc o bucată de pâine fără să le ascultăm măcar o cincime din povestea lor de viaţă, acuzăm oameni fără vină şi înălţăm la ceruri oameni răi şi fără scrupule, ne facem rost de modele în viaţă din ce în ce mai prost alese, uităm de unde am plecat, uităm cine am fost ieri, uităm că Dumnezeu există…

Ca o încheiere aş vrea să spun că îmi pare atât de bine că mi-am amintit de blogul meu drag, chiar dacă nu voi continua pe aceeaşi linie cu posturile mele, voi relua publicarea acestora cu un conţinut diferit… 

Sper să mă placi din nou, dragă cititorule !

Adio dar rămâi cu mine, blog bătrân dar plin de sentimente…

Ochi căprui şi laşi

Asemeni unui brav soldat, curpins de remuşcări,

Un suflet rătăcit aflat în căutarea unei provocări,

Ascunzi în tine-un adevăr ce ar putea salva,

O inimă ce-şi caută neîncetat enigma sa,  puterea..

_______________________________________

Un caracter prea laş să-nfrunte greutăţile,

Un om prea delăsător, incapabil să poarte lupte,

Nu poţi să lupţi, să urci cu siguranţă ale vieţii trepte,

Nu ştii să foloseşti cumva, spre binele tău amintirile..

_____________________________________

Căci nu-i aşa, e  mult mai simplu să te ascunzi,

Căutând neîncetat motive, nenumărate cutume,

Nu vrei să vezi decât parţi, imagini proaste,

Eviţi să uiţi ce-a fost odată, eviţi să-ncepi de azi să crezi..

__________________________________

Eşti doar un suflet laş, orbit neîncetat de frică,

Refuzi să  crezi, să speri, asemeni unui rege ce abdică,

Crezând că timpul le va rezolva pe toate,poate..

Te-nfunzi anost, uitând deodată de toate lucrurile bune, toate..

P.S. : Poezia de mai sus nu excelează la capitolul muzicalitate, ea reprezintă doar monumentul frustrării, al aşteptării . Cu siguranţă sunt 2-3 persoane care înţeleg pe deplin înţelesul acestei creaţii, restul sunt invitaţi să pătrundă adânc în semnificaţia fiecărui vers, pentru a afla mai multe detalii despre motivul pentru care a fost ea gândită..

‎”…iar peste ani şi ani focul şi apa, cerul şi pământul, într-un tot se vor uni, visul băiatului în realitate prefăcându-se”