Pentru tine

Pentru totdeauna, unit cu-al mamei sale,

Suflet lângă suflet, simt nevoia de o mângâiere,

Căci inima băiatului, de-atâta timp o cere,

Dorul său de mamă, acea nemăsurabilă durere…

____________________________________

Când totu-i gol şi simt cum gândurile-ncep să zboare,

Când soarele doar apune, neruşinat uită să răsară,

Când ploaia-i tot mai rece şi casa tot mai goală,

Atunci suspin şi-mi spun în şoaptă ” Te iubesc atât de tare”…

____________________________________

E ea, e mama, e cea care te iubeşte, care te alintă,

E cea mai dragă şi mai scumpă fiinţă,

E cea pe care te bazezi oricând, oriunde,

Chiar de e departe, ea-ţi stă atât de-aproape..

_____________________________________

Şi chiar de te mai supăr, oricât ar fi norul de mare

Eu ştiu că mă-nţelegi, oricare-ar fi greşeala

Tu ierţi şi-mi spui „te iubeşte-oricum mama”

Din suflet, vreau să-ţi spun :  ” Te iubesc atât de tare! ”

Cu dragoste de mamă,  Adussu ! 

Greieraşii

” Ce s-aude, ce s-aude ? ” întreabă fetiţa speriată,

Ce să fie oare ?  ” Se aude din galeată..? ”

Ridică tematoare, presupusa ascunzătoare,

„Nu-s aici ! „, nedumerită spuse, ” unde sunt atunci, ei oare ? ”

Caută în iarba verde, mare.. „Ce piticii mei de mare, se aude oare ?”

Greierii cântau, încontinuu poveşti de adormit ei îşi spuneau,

Fetiţa nedumerită, în iarbă  caută în continuare,

Deodată, aici gaseşte o ascunzătoare,

Erau chiar ei, micii greieraşi, cântand în corul lor atât de mare,

Fetiţa uimită, pentru câteva secunde, încremenită, rămâne fără suflare..

Greierul dirijor, o observase, fiind cu mult mai mare,

Fetiţa priveşte-ncontinuare, nedumerită, se miră de ce e ea atât de mare..

Stropul ploii, strică firar, frumoasa lor cântare..

Se pregătesc să plece, fetiţa de îndată fuge,

Sperând că mâine,  îi va suprinde iară..

Cu dragoste de litere, Adussu !