Pentru totdeauna, unit cu-al mamei sale,
Suflet lângă suflet, simt nevoia de o mângâiere,
Căci inima băiatului, de-atâta timp o cere,
Dorul său de mamă, acea nemăsurabilă durere…
____________________________________
Când totu-i gol şi simt cum gândurile-ncep să zboare,
Când soarele doar apune, neruşinat uită să răsară,
Când ploaia-i tot mai rece şi casa tot mai goală,
Atunci suspin şi-mi spun în şoaptă ” Te iubesc atât de tare”…
____________________________________
E ea, e mama, e cea care te iubeşte, care te alintă,
E cea mai dragă şi mai scumpă fiinţă,
E cea pe care te bazezi oricând, oriunde,
Chiar de e departe, ea-ţi stă atât de-aproape..
_____________________________________
Şi chiar de te mai supăr, oricât ar fi norul de mare
Eu ştiu că mă-nţelegi, oricare-ar fi greşeala
Tu ierţi şi-mi spui „te iubeşte-oricum mama”
Din suflet, vreau să-ţi spun : ” Te iubesc atât de tare! ”
Cu dragoste de mamă, Adussu !